Monthly Archives: Octombrie 2008

Romanian freshman weekend

ROMANIAN FRESHMAN WEEKEND

HOMOROD

29 noiembrie – 1 decembrie

2OO8

 

     Dupa recrutarea de noi membrii, Egea Romania organizeaza ROMANIAN FRESHMAN WEEKEND, in vederea prezentarii in mod oficial a acestora si integrarea lor in marea familie a studentilor geografi. La acest eveniment au participat cinci entitati Egea: EGEA BUCURESTI, EGEA IASI, EGEA TIMISOARA, EGEA MOLDOVA si EGEA CLUJ NAPOCA.

     Timp de trei zile Baile Homorodului (judetul Harghita) au fost invadate de tineri cu idealuri comune, care au  dovedit ca prietenia, distractia si mediul inconjurator sunt preocuparile cotidiene ale noii generatii.

     Prima zi a fost oarecum introductiva, in care entitatile si-au prezentat cei mai proaspeti Geografi si i-au introdus in lumea studentiei prin diferite jocuri ce au avut ca scop socializarea si au stabilit activitatile pentru a doua zi care urma sa fie plina.

 

 

 

 

     Dupa o seara in care jocurile, concursurile, si dansul au tinut participantii pana la o ora tarzie, dimineata geografii s-au impartit in 3 grupe: cei cu spirit aventurier au urcat muntele pana  la cabana, speologii au plecat in cautarea pesterii….., iar un grup a ramas in Homorod incercand potentialul turistic al vechilor bai. La intoarecere fiecare grupa a prezentat colegilor sai o relatare a activitatii desfasurate pe parcursul zilei, astfel incat toti cei prezenti sa reuseasca sa se familiarizeze cu toate cele trei itinerarii. Dupa aceea a urmat o prezentare a structurii organizatorice a fiecarei entitati si un brainstorming in urma caruia s-a incercat gasirea unei strategii ideale de functionare EGEA.

     Si cum bineinteles voia buna si distractia sunt elemente cheie in structura EGEA, weekend-ul nu se putea incheia fara celebrul drinkingcontest unde muzica si berea au intretinut atmosfera participantilor pana in zori de zi.

 Articol realizat de:

Raisa Ciocean


Mirificul Maramureş……….

Mirificul Maramureş……….

pietrosu1

Undeva la inceputul lunii noiembrie, noi, cei din EGEA Cluj, insufleţiţi de cutezătorul şi temerarul spirit ce ne defineste şi ne individualizează purtarile, am pornit, cu trenul spre nordul ţării avand ca destinaţie legendarul Maramureş.

Câţiva dintre noi, inclusiv subsemnatul, nu mai fuseseră in „patria” lemnului iar Maramureşul dalb, de basm, chintesenţă si element de recurenţa a culturii şi civilizaţiei româneşti tradiţionale avea sa-şi developeze faima şi splendoarea ancestrală, primindu-ne in straie de sarbătoare, o sarbătoare care, pare-mi-se, aici dainuie vecinic.

Am “descalecat” de pe miile de cai putere ale trenului la Săcel, iar eu am pus pentru prima dată piciorul pe tăram moroşenesc resimţind o satisfacţie nudă, instinctuală ce mi-a obstrucţionat orice undă de grai, privându-mă de cuvânt ca de o povara hâdă………..parcă aş fi paşit pe o alta lume sau planetă…..indescriptibil sentiment.

După coborârea din tren, voioşenia pe care numai in sânul excursiilor egeiste o găseşti……..şi nu absolutizez deloc………a fost perturbată, in sensul cel mai vrut şi mult dorit de savurosul miros al răşinii ce işi incepuse travaliul in adâncii codrii, poate incă nespurcaţi de ticaloşenia şi meschininăria omenească. Nimic nu ne-a convins mai irefutabil ca suntem in împăraţia lemnului decat acest suav şi ingenuu miros de raşină Am ajuns la Moisei, cea mai mare comună din ţară, cu o populaţie ce se vehiculează in jurul cifrei de 11. 000 locuitori, strabatând câteva serpentine domoale, care ne-au abordat primitor nesolicitându-ne bietele corpuri sleite de nesomn , cântat, bancuri ….toate întovărăşite cu mândria Banatului….Timişorean(c)a.


La Moisei am ajuns seara si am pornit pe cărări încărunţite de brumă spre casa Ancuţei, minunata noastra gazdă sau”amfitrioană”, mândră fecioară a Moiseiului….de fapt ea ne-a invitat la casa ei unde am fost cazaţi, cinstiţi, alintaţi, hraniţi şi rasfăţaţi precum in epicul sân al lui Avraam. Bonomia şi condescendenţa cu care ne-a flatat Ancuţa a cântărit greu în consolidarea certitudinii privitoare la miticul şi arhicunoscutul atribut al moroşanului in special şi al romanului in genere………ospitalitatea.

Chiar inainte sa ajungem in curtea Ancuţei am zarit colosul, monstrul hiperbolian al carui cap se consfătuia cu luna, o imagine ireala, fantasmagorică……Pietrosu Rodnei întovărăşea înălţimile cereşti cu aroganţă şi nonşalanţă fără seamăn. Ce ne-a socat aproape pe toţi?……… muntele ăsta se vedea nu numai din curtea Ancuţei ci şi prin toate ferestrele casei cu vedere spre nord-est.

Moiseiul nu poate fi disociat nici o clipită de personalitatea lui Vida Gheza, sculptorul genial al poporului iar monumentul-capodoperă amplasat la Moisei…pe care nu l-am vizitat pentru ca am îndrăznit sa-l înfruntăm pe Pietrosu……stă mărturie.

Am băut semimoderat la Moisei, horincă, indubitabil, datorită ospitalităţii unui vecin şi al soţiei sale dar şi rude ale Ancuţei, exponentiali reprezentanţi ai tipologiei locale, atât de pitoreşti. Să nu il uitam pe Liviu, insul cu cel mai natural, pur, cinic, sadic, sec si negru umor din parte locului din cauza căruia am facut febra musculară la mana cu care ne tineam de burta râzândă……totuşi câteodată „umorul”lui Liviu era grobian.

Pietrosu, motivul principal al calătoriei noastre a carui escaladare a constituit probabil experienţa toamnei egeiste ne-a rapit fară regrete..din partea noastră…o bună parte din timp si din resursa fizică.

pietrosu2

Am inceput sfidarea măreţiei celor 2303 metri de la poalele versantului care işi incepe urcuşul din oraşul-staţiune Borşa şi am coborât spre Moisei adică am parcurs traseul in sens invers decat era normal, majoritatea itinerariilor mai dificile încep din Moisei, versantul sud-vestic fiind mai abrupt, intrarea se face prin poarta mare a Parcului Naţional Pietrosul Rodnei. Noi am urcat fără probleme pana la staţia meteo situată lângă lacul glaciar Iezer, având forma tărişoarei noastre, aici era cota 1950. Până aici am parcurs peisaje care sfidau cenuşiul toamnei târzii, nu aş putea sa-mi imaginez cum arată regiunea in plinătatea verii şi verdeţii, iar pe drum ne-am contemplat şi constatat insignifianţa, micimea, viermuiala vieţilor şi existentelor noastre.

Nu ne-am putut abtine sa nu urcăm in vârf deşi multă vreme ni s-a parut mai departe decat un ideal măreţ iar acei ultimii 350 de metrii de la lac in sus ne-au incercat calităţile tinereşti, insă voluptăţile trăite in varf ne-au innobilat şi probabil ne-au apropiat de Dumnezeu, la propriu. Insaţiabilitatea care ne-a dus in varf a fost rasplatită cu o panoramă demna de a fi convertit in artă, orgasmica de-a dreptul…….

Subsemnatul, adica io, grabindu-ma sa ating înăltimile cele mai mari din Orientali, nefericitul si bietul de mine, eram într-atat de sedus incât mi-am uitat fobiile iar când am ajuns pe creastă iar mai apoi în varf, ştiindu-ma cel mai inalt om de pe o rază de sute de kilometri, am clacat şi aproape ca m-au tradat funcţiile fiziologice, atat de stabile până atunci…..

Ce au mai ras a mnei cand mi-au dat lacrimile de frica dar numa io ştiam ce frica teribila mă macină că eram in stare să ma întorc singur pe unde am venit mai ales ca Moiseiu’ inconjurat de codri parea situat in iad, după cum chiar la faţa locului am cuvantat. Am prins un apus de soare de-a dreptul dumnezeiesc chiar cand eram in varf dar abia dupa ce soarele a aţipit complet am realizat că trebuie sa coboram o namila stancoasa de 2300 metri pe intuneric, prin padure şi printre animale sălbatice pănă in abis.

Ne-am desparţit cu speranţă de Maramu’, mai maturi, mai egeişti, am strans multa unitate şi smerenie în sufletele noastre necălite. Nu a lipsit veselia dar nici somnu’ in trenul de întoarcere însa nu fără a striga din toţi rărunchii un EGEEAAAAAAA de grup in gara din Săcel, aşa ca să rezoneze până pe Pietrosu, să nu uite că însăşi inexpugnabilitatea sa este o piedica prea mică pentru o mană de tineri cutezători cu inimi de fiare.

Articol realizat de:

Cosmin Porumb


Campeni – 2008

CAMPENI 2008 

          Sejurul meu EGEA la Campeni, judetul Alba, a fost una dintre iesirile de neuitat din studentie. A picat exact de ziua mea, fapt care bineinteles a amplificat senzatia. Cadrul natural, prietenii, glumele si gratarele, toate pregateau atmosfera. Cand am inceput sa „puscam”, numai linistea si uimirea ramasese din nou. Daca nu stiti, in zona este o traditie de a te juca periculos cu tevi de 10toli si cu kilograme de carbit. De ce? Pai… castiga cel care e cel mai galacios. Pana cand ecoul tragerii cu carbit printr-o treava de fier lunga de 4 metri in care iti poti indesa rucsacul de drumetie, nu inconjoara muntii de cateva ori, nu ti-ai facut treaba. Dimineata norii de deasupra vailor mie mi-au capturat privirea si pana cand n-am tras cateva zeci de cadre nu m-am putut opri. Am jucat fotbal si am rupt cateva sipci de gard, am dansat, am ras mult si bine, am mancat si mai mult si si mai bine. Bineinteles, inainte sa pleci, incepe sa te cutremure gandul ca se termina. Chiar si asa, drumul din Hasdeu pana la cabana a fost la fel de fascinant, mai ales cu Narcis si Zack la un
loc, in aceeasi masina.

         Ma gandesc la toate cadrele ce mi-au ramas in minte. Daca as scrie cate un gand pentru fiecare sesiune de ras pana la lacrimi sau pentru fiecare gura de aer de munte si clipire, as umple 3-4 bloguri probabil. Ceea ce a contat a fost ca acum in suflet si in amintire am un loc numit Campeni, unde cu prietenii am petrecut cateva zile de vis, intr-un loc „mirific”, asa cum o buna prietena numeste lucrurile care mie mi se par bestial!

Articol realizat de:

Iulian Barbuceanu


Micesti 2008

Micesti 2008

 

Micesti 2008 

Iesire oganizata de catre Asociatia Tinerilor Geografi din Cluj Napoca ce a avut ca obiective team-building-ul respectiv:

·       imbunatatirea performantei echipei

·       optimizarea eforturilor membrilor

·       acceptarea spiritului de echipa

·       dezvoltarea comunicarii intraorganizationale

·       cresterea nivelului de incerdere

·       construirea unei identitati puternice a echipei

 

Ideea era urmatoare ….pe parcursul anului 2007-2008 Egea a reusit sa duca la bun sfarsit un numar semnificativ de proiecte cu rezultate zicem noi satisfacatoare.Desi fiecare dintre noi incearca sa dea ce e mai  bun din el ,de multe ori uitam sa cooperam , uitam de faptul ca lucrand in echipa rezultatul poate fi de zece ori mai bun.Aceasta  lipsa de  unitate a echipei s-a facut simtita pe parcurs si s-a reflectat in special asupra rezultatelor.Asa ca am fost cu totii de acord cu aceasta iesire in care urma sa ne cunoastem mai bine ,sa ne acceptam unii pe altii si sa dezvoltam comunicarea intraorganizationala…asa s-a si intamplat.

 

 

Perioada de desfasurarea:  18-20 octombrie 2008

Locatia:  cabana D-lui Prof. Surd Vasile,

                              Micesti ,

                              Cluj Napoca

 

Numar de participanti : 15 membri (atat vechi cat si noi)

 

 

  Activitati:

Toate activitatile care au avut loc au avut functionat pe principiul team-building-lui

·       jocuri

·       concursuri creative pe echipe

·       drumetie (vizitarea Cheilor Turenilor)

·       petreceri

·       discutii in jurului focului

La unele activitati am fost asistati si indrumati de catre unul din membrii nostri – Sabin Potinteu iar la altele de catre Cristian Dascalu- trainer specializat Adventure Inc.

Articol realizat de:
Ioana Costinas